Ca să spun... în mare, terapia m-a ajutat să mă orientez după sufletul meu.
Adică? Ușor ușor mi-am dat seama unde sunt blocajele și ce pot face să mă vindec, plus că am învatat multe tehnici salvatoare, cum ar fi respirația!
Sunt de ajuns 2-3 tehnici de respirație și viața se schimbă.
Am realizat relațiile toxice pe care le-am avut și ca "trageam" de persoanele din viata mea.
După aproape un an de terapie, am reușit să mă desprind de cauza "găurilor mele negre" ce mă secau de energie.
Ușor? Nu! Adică, ușor, da! Dar noi o facem să fie greu, e chiar simplu!
Sau aștepți ca mine să te simți trădat până în măduva oaselor de cele mai apropiate persoane să te poți rupe de ele? Don't do that!
Cel mai greu a fost să mă rup de tatal meu și de fosta mea logodnică.
După ce am facut-o, totul s-a schimbat. Au apărut în viața mea persoane și oportunități noi și am simțit ce am de făcut.
Înainte, eram într-o depresie continuă și energetic foarte "low", pe lângă furia cu greu stăpânită pe care o aveam.
Și când vă zic furie, credeți-mă, furie!
Am "recuperat" și câteva parți din sufletul meu lăsate în traumele emoționale din viețile trecute.
O retrospecție scurtă?
Înainte?
Eram în business cu tatăl meu de 6 ani, nu ne înțelegeam deloc. Eram cu logodnica mea de 3 ani, ne știam de 12, nu ne înțelegeam deloc.
Aveam lângă mine persoane cu care "împărtașeam" această toxicitate și mă "lăsam pe mâinile lor", deoarece acopeream un gol, sau mai multe.
Aveam o situație financiară instabilă dar nelipsită de orice. Și o problemă mare de sănătate cu ficatul meu plin de ură!
Acum?
M-am întors în casa părintească (bunica mamei) , de unde am plecat acum 6 ani. Înteleg și simt toți oamenii, toată furia și ura au disparut.
Simt când pot să stau, cât pot să stau și cu cine să stau. În cameră dorm cu fratele meu de 17 ani. În casă mai sunt mama, cele 2 surori ale ei și vărul meu.
Venitul este 0 de când m-am rupt de business, și totuși? Sunt fericit. Și sănătos tun!
Nu pot spune că înainte eram mai puțin sau acum mai mult. Nu. E simplu. Nu eram fericit cu mine.
Acum sunt! Aa.. și aleg să-mi ascult sufletul, de fiecare dată.
Chiar dacă simți doar să stai în casă să te uiți la seriale, DO THAT! O să primești ceva mult mai important decât lecția pe care o aveai de primit dacă făceai "pe dos".
Fă ce simți, ascultă-te doar pe tine, o să-ți dai seama că tot ce vorbești de fapt, vorbești cu tine și doar despre tine.
Până nu rupi bucla, totul se repetă. E ca și cum doar îți vorbești în oglindă cu toate persoanele pe care le întâlnești.
Și o să știi că atunci când te repeți, doar e un lucru pe care nu l-ai rezolvat.
E ca un joc cu "Quest-uri", termini task-ul și îl cauți pe urmatorul.
Spor la rezolvat!
Și nu uita! Oamenii sunt răniți, nu răi. Acționează din durere și neînțelegerea înțeleasă de ei.
Când simți să deschizi gura, fă-o și vorbește! Poți repara relația sau poate omul, dacă și el vrea. Dacă nu merge, știi măcar că ai încercat.
Cu tine îți împarți regretele, fii primul care te ascultă! Restul vine de la sine, sau, "go with the flow".