SCRIERE
APATIA - CE FACEM CU EA?
Cateodata, inevitabil, ajungem in pragul unor schimbari capitale in viata noastra.
NOUL ȚARM
Simtim ca se intampla asta, ca am ajuns la un tarm, ca am calatorit destul de mult, dar am ajuns. Si acum nu mai avem nevoie de barca, ne-a adus la tarm, asta a fost rolul ei. La fiecare tarm la care ajungem, se termina o etapa, se incheie un ciclu, se finalizeaza o experienta, se depaseste un prag, se trece la un alt nivel, dar ce este cel mai important este in ce stare suntem atunci cand punem piciorul pe “noul tarm”. Ce din noi, cei care eram pana in acest punct, mai aducem in noua calatorie si ce permitem sa se nasca nou si proaspat in noi, din tumultul de trairi care ne-au acompaniat pe drumul invatarii.
De multe ori suntem grabiti sa incepem o alta experienta si nu ii permitem celei care de abia s-a finalizat sa se integreze in constiinta noastra. Ne grabim…pentru ca nu ne place sa asteptam. Nu se intampla nimic in asteptare, si asta ne sperie. Macar graba si nerabdarea ne dau niste senzatii, un pic de neliniste, agitatie, teama de a nu gresi, de a nu rata, de a nu pierde ceva, de a nu castiga ceva. E mai bine decat “nimicul” din asteptare. Acest nimic este de fapt o stare comuna, premergatoare tuturor starilor, este starea de apatie, fara de care nu se naste nimic, pentru ca orice stare se naste din lipsa oricaror stari. Privita din aceasta perspectiva apatia poate fi inteleasa ca si vidul, infinitul in care nemanifestul devine manisfest, unde orice este un potential posibil.
DE CE SUNT NOROCOS?
Sunt un om al actiunii, sunt un om grabit de fel, incercat destul de serios in ultima vreme la capitolul rabdare, dar si un om norocos. De ce spun norocos? Pentru ca am constientizat ca sunt inzestrata si cu niste daruri, care au fost mereu acolo, doar ca eu nu le-am vazut valoarea cum o fac acum. Aceste daruri sunt native, ne coloreaza caracterul si ne traseaza un drum in fata ochilor. Pentru mine un dar este sa gasesti sens in apatie. Viata in sine nu are nici un sens! Viata este un cumul de experiente la care participi, iar felul in care iesi din fiecare experienta, te face mai pregatit sau mai putin pregatit pentru urmatoarea experienta. Daca ai inteles experienta care tocmai s-a incheiat si ai integrat-o la toate nivelurile, si in plan fizic, dar si in planurile mental si emotional, atunci energia ta s-a schimbat deja, vibratia ta este una mai rafinata, pentru ca nu lasi in urma ta reziduuri…este ca si cum ai hotari sa nu lasi resturi de mancare in farfurie, dar nu din dorinta de a manca tot, pentru ca asa se face, chiar daca iti e de ajuns, ci pentru ca ti-ai pus exact cat trebuie in farfurie, ti-ai pus exact ce iti place si cand iti place sa mananci. E tocmai momentul potrivit si vrei sa profiti la maxim de toata experienta. Te bucuri de ceea ce ai in fata, cu toate simturile de perceptie ale realitatii, iti dai timp sa “digeri” si sa “asimilezi” experienta, sa extragi ceea ce te hraneste si iti e benefic in drumul care se intrezareste si lasi ce nu iti serveste, sa fie transformat. Nu fuga de ce nu ne place ne salveaza de experientele triste si suparatoare, ci asumarea ca si ceea ce nu ne place face parte tot din realitatea creata de noi, cei care am fost pana acum. Iar apatia este pur si simplu starea premergatoare oricarei experiente, este starea in care avem ocazia sa ne incarcam bateriile si sa ne pregatim in liniste pentru tot ce urmeaza.
De fiecare data cand ne trezim intr-un moment de apatie, cand parca nimic nu se intampla, nimic nu se intrezareste, sa intelegem ca acest nimic poate ne ataca si felul in care ne percepem sau nu in siguranta in viata noastra si asta ne influenteaza deciziile, inclusiv decizia de a ramane in apatie si de a ne afunda in ea.